ACTIVITATI EDUCATIONALE

 

De unde a inceput
Am inceput ca monitor de schi. Am dat examenul la Scoala de Schi in decembrie 1989. Eram cu cateva zile inainte de revolutie, dar cine ar fi stiut?! Am prins ultimul an cu vechea garda: Aron, Vali Militaru si ceilalti monitori din Poiana. Ultimul an de adevarata Scoala de Schi. La examen am dat inclusiv economie politica (era de baza pe vremea aia, trebuia sa stii ce spui capitalistului cand vine la schi). Mi-a cazut intrebarea: "Ce parere aveti despre guvernele pluripartite din tarile socialiste?". Am dat biletul inapoi ca nu auzisem de cuvantul asta. Dar am trecut, ca ma descurcam bine la schi. Pana in 1997 am lucrat ca monitor in Sinaia, Poiana si Predeal cu turisti din zeci de tari.

Primele tabere
In 2007 s-a nascut fiica mea, Sara, iar in 2008 am organizat prima tabara de schi. M-am gandit ca o s-o pot invata pe Sara sa schieze mult mai bine fiind in tabara. Si pentru ca ne placea sa lucram cu copiii am creat Tabere Cu Suflet. Prima tabara a fost cu 9 copii, la Predeal. Au urmat tabere in Romania si strainatate, antrenamente de o zi, concursuri. Au venit sa se antreneze cu noi chiar si copii din Austria, ceea ce este o onoare. Educam copiii in spiritul respectului pentru natura si ii invatam schi si snowboard iarna, vara alpinism, echitatie sau inot.

Primele cursuri
In 2002, un prieten avea nevoie de cineva sa monteze o tiroliana. Asa a inceput un lung sir de teambuildinguri. Doi ani mai tarziu sustineam primul training, la Breaza. Vroiam ca lumea sa revina, asa ca urmaream cu atentie dinamica echipelor. Eram cat se poate de onest, iar lumea aprecia stilul meu si revenea.

Realizari (Ce ma face mandru)
In primul rand copiii mei: Printesa Sara si Cavalerul Ted. Apoi proiectele mele, in frunte cu Tabere cu Suflet, pentru ca am primit mult iar acum pot da inapoi. Si este extraordinar sa poti darui.
Indiferent ca este vorba de a invata un copil sa schieze sau de a transmite concepte complexe unui grup de adulti, procesul educati iti poate aduce multe satisfactii.
Multi ma considera un norocos pentru ca am facut intotdeauna ce mi-a placut. Eu consider doar ca mi-am gasit drumul. Si cred ca menirea fiecaruia este sa isi gaseasca drumul.

Inapoi la Meniu